Senatorul USR PLUS de Cluj, Cristian Bordei, își exprimă îngrijorarea față de renașterea mișcărilor agresiv naționaliste și anti-UE, atât pe scena publică și politică europeană cât și în România. Dacă acestea ar putea avea o explicație în anumite țări din vestul și centrul Europei, astfel de mișcări în România par de neînțeles, este de părere Cristian Bordei.
 
Într-o declarație politică, senatorul USR PLUS de Cluj argumentează că la 14 ani de la aderare, având în vedere si calitatea de membră NATO, România se află în cea mai bună situație economică și de securitate din întreaga sa istorie.
 
Cristian Bordei: ”Toți indicatorii ne arată că România s-a dezvoltat exponențial în ultimii 15 ani. Iată doar câteva cifre: PIBul a crescut de peste cinci ori in 2020 față de 1989,, iar în 2013 deja economia românească exporta într-o singură lună cât exporta într-un an în perioada comunistă și așa mai departe. Promotorii locali ai acestor mișcări naționalist/xenofobe își bazează propaganda pe o combinație între basmele istoriografiei ceaușiste despre un șir de conducători mult gonflați și o Românie care n-a existat, de fapt, niciodată și un misticism ortodox de tip medieval, foarte apropiat de ideologia mișcării pan-ortodoxiste pe care regimul Putin o folosește drept armă geopolitică.”
 
Adevărul este, conchide senatorul USR PLUS de Cluj, Cristian Bordei, că aderarea României la Uniunea Europeană, în 2007, a marcat victoria unei lupte începute acum peste 150 de ani de boierii pașoptiști și continuată de generații de patrioți luminați care au dorit scoaterea națiunii române de sub influența asiatică orientală și alăturarea ei națiunilor Europei Occidentale.
 
Iată, în continuare, textul integral al declarației politice:
 
”Uniunea Europeană și fantasmele naționalismului
 
Declarația mea politică este legată de beneficiile aduse de aderarea la Uniunea Europeană
 
În urmă cu puțin timp, pe 9 mai, am sărbătorit Ziua Europei.  Această dată marchează ziua istorică în care a fost pronunțată celebra declarație Schuman.
 
Mai exact, în cadrul unui discurs ținut la Paris, în 1950, ministrul francez al afacerilor externe de atunci, Robert Schuman, propunea stabilirea unei noi forme de cooperare politică în Europa, al cărei scop era să pună capăt o dată pentru totdeauna pornirilor naționalismului exacerbat care a dus la șirul nesfârșit de războaie între națiunile Europei.
 
Sprijinită și impulsionată de un număr de alți lideri vizionari ca Jean Monnet, Joseph Bech, Alcide de Gasperi și alții, acestei viziuni i s-a pus piatra de temelie în 1950 prin crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. Aceasta a prins contur în 1957 prin Tratatul de la Roma și instituirea Comunității Economice Europene, ducând la crearea Uniunii Europene prin Tratatul de la Maastricht din 1993.
 
După cum știm, în 2007 și România a semnat, în sfârșit, acordul de aderare la UE. Acest fapt a marcat practic victoria unei lupte începute acum peste 150 de ani de boierii pașoptiști și continuată de generații de patrioți luminați care au dorit scoaterea națiunii române de sub influența asiatică orientală și alăturarea ei națiunilor Europei Occidentale.
 
Astăzi, la 14 ani de la aderare, având în vedere si calitatea de membră NATO, toți indicatorii ne arată că România se află în cea mai bună situație economică și de securitate din întreaga sa istorie.
 
Doar câteva cifre pentru exemplificare:

1. Produsul intern brut era în anul 1989 echivalentul a 42,6 miliarde euro. Astăzi, PIB-ul a  ajuns la peste 220 miliarde euro, o creștere de peste cinci ori.
2. Începând cu anul 2000, atunci când România deschidea oficial negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană, produsul intern brut pe cap de locuitor a crescut continuu față de media europeană ajungând de la 26%, în 2000, la 63%, în anul 2017.
3. Încă din 2013 se atinsese deja un nivel al exporturilor de 4 mld USD/lună adică valoarea anuală a exporturilor din perioada comunistă.
4. Pensia medie reprezenta, în urmă cu 30 de ani, 3,6 coșuri de consum și la acest coș alimentar aveau acces 3,7 milioane de persoane. Deja în anul 2014, o pensie medie reprezenta 5,3 coșuri de consum, la care aveau acces 5,2 milioane de persoane.

 
Cu toate acestea, asistăm în ultima perioadă la o renaștere a mișcărilor agresiv naționaliste și anti-UE, atât pe scena publică și politică europeană cât și în România. Dacă în anumite țări din vestul și chiar centrul Europei, din cauza exceselor privind imigrația, a efectelor secundare ale globalizării sau din cauza nostalgiilor unei memorii selective a trecutului imperial astfel de mișcări ar putea avea o explicație, în România ele par de neînțeles.
 
Promotorii locali ai acestor mișcări își bazează propaganda pe o combinație între basmele istoriografiei ceaușiste despre un șir de conducători mult gonflați și o Românie care n-a existat, de fapt, niciodată și un misticism ortodox de tip medieval, foarte apropiat de ideologia mișcării pan-ortodoxiste pe care regimul Putin o folosește drept armă geopolitică.
 
Nu știm exact când a existat acea Românie puternică, temută și respectată în întreaga lume despre care ne povestesc apologeții mișcării naționaliste, pe care, vezi Doamne, UE a distrus-o și a transformat-o în colonie. Pentru mulți dintre aceștia pare a fi România comunistă, dar atunci cum rămâne cu sutele de mii de morți de la canal și din pușcăriile comuniste, cu miile de deportați, cu foamea, frigul și penuria generalizată din anii ’80? Cum rămâne cu toți indicatorii care arată cu totul altceva?
 
Ce știm este că există o diferență majoră între patriotism și naționalism, cam tot la fel ca diferența între iubirea lucidă și fanatismul irațional. Și mai știm că, așa cum am arătat mai sus, ne aflăm în cea mai bună perioadă a istoriei noastre și este de datoria noastră să maximizăm această oportunitate și nu să-i dăm cu piciorul în numele unor basme și fantasme ale trecutului.”