Senatorul USR de Iași, Cristi Berea, acuză guvernul că a făcut prea puțin prea târziu pentru ajutorarea victimelor invaziei Rusiei în Ucraina.
Într-o declarație politică, senatorul Cristi Berea spune că spre deosebire de autorități care s-au mișcat cu încetinitorul într-o perioadă de criză, societatea civilă românească s-a mobilizat exemplar.
Cristi Berea: ”Mobilizarea de care societatea civilă a dat dovadă în ultimele zile este o filă ruptă dintr-o carte de povești. Miile, daca nu zecile de mii de oameni, care au contribuit în toate modalitățile posibile pentru a îi ajuta pe refugiații ucraineni, sunt unul dintre motivele pentru care pot să afirm ca sunt mândru să fiu român.”
În declarația sa, senatorul Cristi Berea arată că România, cu pași înceți și abia după câteva ședințe de urgență întârziate, s-a luat decizia de a trimite medicamente și alte jutoare iar refugiații din Ucraina așteaptă cu orele, la cozi de kilometrii, pentru a putea intra în țară.
În încheierea declarației sale politice, senatorul USR de Iași, Cristi Berea, anunță că o să depună o interpelare către primul-ministru pentru a afla în detaliu despre motivele mobilizării ineficiente a resurselor într-o situație de criză. ”Este foarte important să îi ajutăm pe vecinii noștri ucraineni în continuare dar trebuie să ne întrebăm și de ce statul a întârziat în a face acest lucru” conchide Cristi Berea.
Iată, în continuare, textul integral al declarației politice:
 
„Românii sunt cei care au salvat ziua, nu guvernul.
 
În ultima săptămână, fie că am fost la muncă, acasă sau în oraș, cu toții am vorbit despre Ucraina, război, refugiați, sancțiuni și ajutor. Stăm cu ochii constant pe toate canalele de știri și rețelele de socializare. Așteptăm orice veste, oricât de neînsemnată, despre ce s-a întâmplat în ultimele ore. Fiecare noutate este întâmpinată cu un amalgam de emoții de către noi toți.
Multe dintre cele întâmplate au fost devastatoare, mii de victime din rândul militarilor și a civililor, orașe distruse, familii care au fost nevoite să își părăsească locuințele și un sentiment de nesiguranță cumplită. În aceste zile întunecate, mă înclin în fața cetățenilor români pentru organizarea în timp de criză.
Mobilizarea de care societatea civilă a dat dovadă în ultimele zile este o filă ruptă dintr-o carte de povești. Miile, daca nu zecile de mii de oameni, care au contribuit în toate modalitățile posibile pentru a îi ajuta pe refugiații ucraineni, sunt unul dintre motivele pentru care pot să afirm ca sunt mândru să fiu român. Le mulțumesc pentru asta.
Uitându-ne acum în cealaltă direcție, departe de poveștile impresionate ce au loc la granița României, ce au făcut guvernanții noștii referitor la această situație de criză? Care este acțiunea strategică? Există? Țările NATO au luat măsuri de urgență. Acestea s-au așezat la masă încă din primele zi de război și au trimis imediat echipament militar necesar către Ucraina. În România, cu pași înceți și după câteva ședințe de urgență întârziate, s-a luat decizia de a trimite medicamente. Trimiterea armamentului a fost anunțată la aproape o săptămână după începerea războiului. Similară este și situația primirii refugiaților în țară. Lipsa unei mobilizări eficiente obligă ucrainenii să aștepte cu orele, la cozi de kilometrii, pentru a putea intra în țară. Polonia a primit, până în prezent, 281.000 refugiați, iar noi doar 89.000.
Am să depun o interpelare către primul-ministru ca să aflu mai în detaliu despre motivele mobilizării ineficiente a resurselor într-o situație de criză. Este foarte important să îi ajutăm pe vecinii noștri ucraineni în continuare dar trebuie să ne întrebăm și de ce statul a întârziat în a face acest lucru. Oare roțile chiar s-ar învârti mai repede în situația în care cetățenii români ar putea să devină victimele războiului sau vom fi nevoiți să așteptăm ajutorul țărilor europene?”