Site-ul Senatului României folosește cookie. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosiri cookie-urilor conform OUG 13/24.04.2012 și REGULAMENTUL (UE) 2016/679. OK

Actele adoptate de Comisia pentru Afaceri Europene a Senatului României în urma şedinţei din 24 septembrie 2015

Comisia pentru Afaceri Europene a fost sesizată cu raport la „Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul economic şi social şi Comitetul Regiunilor – o Agendă europeană privind migraţia” – COM (2015) 240 final având în vedere formularea unei opinii, potrivit Protocolului (nr.1) anexat Tratatului de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţilor Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea 13/2008.
Documentul vine să răspundă obiectivului din Agenda Strategică UE andosată de către Consiliul European din iunie 2014 privind „o mai bună gestionare a migraţiei sub toate aspectele şi priorităţilor formulate în sprijinul unei abordări cuprinzătoare privind gestiunea la nivel european privind migraţia”.
În şedinţele Comisiei pentru Afaceri Europene din 10 şi 24 septembrie 2015 au fost analizate punctele de vedere ale Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Sănătăţii, Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice. Totodată, au fost analizate avizul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale Senatului şi al Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru aderarea României la spaţiul Schengen.
La lucrările Comisiei au participat domnul Bogdan Aurescu, ministrul afacerilor externe, domnul Bogdan Tohăneanu, secretar de stat în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice.
În urma examinării, Comisia pentru Afaceri Europene consideră următoarele:
 Salutăm orientările trasate de Consiliile Europene la reuniunile din aprilie şi din iunie a.c. cu obiectivul de a găsi soluţii pentru gestionarea fenomenului migraţiei, cu o amploare fără precedent, care afectează întreaga UE. Totodată, salutăm măsurile stabilite, cu răspunsuri la nivel european, subliniind totodată că acestea trebuie susţinute de flexibilitate şi de principiul voluntariatului. Suntem de acord că este necesară o abordare  echilibrată şi globală din punct de vedere geografic a acestui fenomen, bazată pe solidaritate şi responsabilitate.
 Am examinat cu multă atenţie prevederile unei abordări integrate lansate în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - „O Agendă Europeană privind Migraţia”- COM 240 care cuprinde acţiuni concentrând toate dimensiunile unei abordări globale şi sistemice. Este necesar efortul Comisiei Europene de a adopta o abordare integrată pentru politica de migraţie şi de acordare a azilului şi asigurarea unei mai bune aplicări şi implementări ale instrumentelor juridice ale UE în vigoare. Subliniem necesitatea valorificării pe deplin a instrumentelor deja existente, cum ar fi schimbul de informaţii şi cooperare operaţională transfrontalieră.
 Considerăm că este esenţial ca accentul prioritar să fie pus asupra principalelor cauze care generează fenomenul migraţionist şi stabilirea unei cooperări mai eficiente între UE şi ţările terţe, însă cu menţinerea naturii voluntare a activităţilor solidare şi a procesului decizional cu privire la migraţie, la nivelul statelor membre.
 Remarcăm obiectivele stabilite de Comisie pentru relocarea, pe bază de voluntariat, a unui număr de migranţi aflaţi în Italia şi Grecia la care participă toate statele, având un caracter temporar şi chiar excepţional. În acelaşi timp, remarcăm ţinta de relocare, de asemenea pe baze voluntare, a unui număr de  persoane dislocate care au nevoie, în mod clar de protecţie internaţională.
 În acelaşi timp, ne exprimăm dezacordul faţă de utilizarea unor mecanisme obligatorii, fără a ţine seama de particularităţile fiecărui stat, în cazul relocării intra-UE şi extra-UE şi subliniem că aceste măsuri nu abordează cauzele profunde ale migraţiei masive, dar au creat deja un efect advers, de stimulare a migraţiei. În acest context, reiterăm importanţa ca statele membre să deţină în continuare principala responsabilitate pentru politici în domeniul migraţiei şi acordării azilului, incluzând dreptul de decizie în aceste domenii.
 Deşi statele membre nu sunt pregătite pentru comunitarizarea competenţelor naţionale în domeniul controlului de frontieră, atunci când este vorba de stabilirea unor standarde, la nivelul Uniunii, în privinţa managementului frontierei, considerăm că o asemenea iniţiativă este benefică. Încurajăm intensificarea discuţiilor pe acest subiect şi susţinem luarea în considerare a rezultatelor sub egida Forumului Statelor Schengen cu Frontiere Externe Terestre, ce a demarat deja activităţi în acest sens.
 Având în vedere valul migraţionist, ca urmare a situaţiei ţărilor din Africa şi Orientul Mijlociu, este necesară contribuţia statelor membre pentru susţinerea unor iniţiative la nivel european şi în acest sens, încurajăm ca toate statele membre să aibă un rol activ atât în lupta împotriva cauzelor care determină acest fenomen, cât şi în securizarea graniţelor externe. Considerăm că iniţiativele pe termen lung în ţările de origine sunt acelea care, cu adevărat, pot ajuta să rezolve problemele legate de sursa migraţiei: lupta împotriva sărăciei, construcţia unei structuri sustenabile a economiilor, implementarea şi promovarea unor transformări democratice, de stabilitate ar oferi o perspectivă solidă.
 Apreciem menţinerea ca şi prioritate a acţiunilor ce vizează cauzele profunde ale migraţiei şi considerăm că eforturile Uniunii privind acordarea de asistenţă ţărilor şi regiunilor afectate de sărăcie, insecuritate sau ai căror cetăţeni se confruntă cu persecuţii şi abuzuri în materie de drepturile omului, trebuie să fie în continuare susţinute. În acelaşi sens, în strânsă legătură cu aplicarea principiilor Abordării Globale privind Migraţia şi Mobilitatea (GAMM) şi politica europeană de vecinătate, este necesar ca Uniunea să implementeze cele mai adecvate programe şi să întărească cooperarea cu ţările de tranzit, care joacă un rol crucial în limitarea plecărilor masive spre Europa, în cele mai multe cazuri, cu riscuri majore asupra vieţii persoanelor implicate.
 Se impune o cooperare eficientă, cu un sprijin direct şi care să asigure stabilitatea în ţările de origine şi de tranzit a migranţilor, asigurând echilibrul măsurilor propuse, atât cu privire la ruta mediteraneană, cât şi cu privire la cea balcanică, precum şi în cazul unor evenimente similare din Ucraina. Astfel, se impune considerarea serioasă a riscurilor generate de un posibil val de migraţie inclusiv dinspre ţările din vecinătatea estică a UE şi măsuri pentru protejarea securităţii naţionale a statelor membre.
 Subliniem că este necesară o politică eficientă de returnare, pentru o funcţionare corespunzătoare a sistemului comun şi necesitatea unei adeziuni clare la regulile existente pentru acordarea azilului de către toate statele membre. Susţinem propunerea Comisiei Europene pentru o monitorizare eficientă şi utilitatea asistenţei sale pentru statele membre în acest proces.
 În contextul deciziilor Consiliului European care a stabilit măsuri concrete pentru a împiedica pierderea de vieţi omeneşti pe mare, metode de a combate traficul ilegal de migranţi, intensificarea cooperării cu ţările de origine şi de tranzit, respectând totodată dreptul de acorda azil, remarcăm răspunsul ferm prin cele 4 priorităţi cheie ale Comunicării Comisiei Europene: reducerea stimulentelor pentru migraţia ilegală, salvarea de vieţi şi securizarea frontierelor externe, o politică comună pentru azil, o nouă politică în materie de migraţie legală.
 Atragem atenţia că orice măsuri care ar pune în pericol funcţionarea zonei Schengen ar prejudicia libera circulaţie, un obiectiv realizat cu mari eforturi de către statele membre pe parcursul construcţiei UE. La acest moment, migraţia este o prioritate cheie a decidenţilor UE, dar soluţiile trebuie găsite în politici adecvate în domeniul migraţiei, securizarea graniţelor şi nu prin reintroducerea controalelor sau prejudicierea aplicării acquis - ului Schengen. Măsurile propuse nu trebuie să determine niciun fel de restricţii liberei circulaţii a cetăţenilor UE.
 În contextul efortului UE, solidaritatea României faţă de statele membre s-a manifestat vizibil, prin angajamentul de a participa atât la mecanismul de relocare intra-UE, cât şi la relocarea extra-UE, peste capacitatea sa efectivă de primire şi integrare a migranţilor.
 Salutăm măsurile la nivel european de securizare a frontierelor externe anunţate de Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Economic şi Social european şi Comitetul Regiunilor – Agenda europeană privind securitatea UE - COM 185, implementând astfel noi politici de securitate internă, pentru consolidarea cooperării şi a schimbului de informaţii. Acţionăm în comun, în vederea aplicării politicii de solidaritate în contextul respectării drepturilor fundamentale.
 România acţionează deja ca stat membru Schengen, fie că vorbim despre securizarea graniţelor UE sau folosirea sistemului SIS şi implicarea în operaţiuni FRONTEX sau de trimiterea unor ofiţeri români de poliţie în alte state membre pentru a participa la misiuni temporare în afara graniţelor ţării, în ciuda faptului că nu a fost luată nicio decizie în sensul eliminării controalelor la frontierele interne.
 România este solidară atât cu acei migranţi ale căror drepturi fundamentale au fost cu adevărat afectate, cât şi cu statele membre care se confruntă cu o migraţie masivă, în ciuda faptului că nu suntem ţară Schengen, deşi îndeplinim criteriile stabilite de acquisul Schengen, încă din 2011. Exprimăm speranţa că statele membre s-au convins că gestionăm frontierele externe ale UE în mod responsabil şi performant, cu atât mai mult cu cât avem a doua graniţă externă UE, ca mărime şi ţinând cont de existenţa conflictelor îngheţate în regiune.
 Nu mai puţin, atragem atenţia asupra necesităţii asigurării stabilităţii în estul Europei, asupra pericolului unor valuri migraţioniste din această regiune şi a necesităţii unei apropieri cât mai profunde a unor ţări din vecinătatea estică de valorile UE.
 Susţinem deopotrivă întărirea rolului Frontex în ceea ce priveşte operaţiunile de returnare anunţate în Comunicarea Comisiei şi încurajăm executivul european să propună viziunea şi detaliile concrete aferente acestor noi competenţe. În paralel, este necesară o detaliere a acţiunilor pentru clarificarea demersurilor în sensul întăririi coordonării UE în ceea ce priveşte competenţele costiere ale statelor membre.
 Plecând de la rata mică a returnărilor efective din totalul deciziilor de returnare emise (39.2%), susţinem continuarea eforturilor, atât la nivelul Uniunii cât şi bilateral, pentru identificarea mijloacelor adecvate de determinare a statelor terţe să îşi reprimească proprii cetăţeni. În acest sens, aşteptăm primele rezultate ale Proiectului Pilot pe Returnare care poate să contureze noi repere pentru viitoarele negocieri ale Acordurilor de Readmisie. Aplicarea uniformă a prevederilor Directivei Returnare a fost încă de la adoptare (2008) şi continuă să rămână o provocare, dar şi o responsabilitate pentru toate statele membre. Ne exprimăm convingerea că Manualul privind Returnarea va aduce clarificările necesare pentru aplicarea eficientă a procedurilor de returnare şi în speţele care nu au o reglementare expresă, va asigura instrucţiunile şi recomandările necesare în materie de cele mai bune practici ale statelor membre.
 Remarcăm faptul că migraţia legală poate, în condiţii clare şi bine stabilite, aduce beneficii Uniunii Europene, pe piaţa forţei de muncă, pentru evitarea îmbătrânirii populaţiei Europei, consolidarea sistemului de asigurări sociale şi mai ales pentru creşterea sustenabilităţii economiei Uniunii Europene. Revizuirea Directivei privind Cartea Albastră trebuie să asigure mai multă atractivitate pentru cetăţenii înalt calificaţi. Remarcăm însă că sunt necesare programe de integrare  şi de inserţie profesională şi demersuri corespunzătoare în cazul recunoaşterii calificărilor. Suntem de acord cu atragerea lucrătorilor pe teritoriul Uniunii Europene pentru completarea necesarului de forţă de muncă, cu efecte benefice pentru Uniunea Europeană în competiţia strânsă cu celelalte puteri economice.
 Acţiunile de integrare a imigranţilor trebuie însă însoţite de analize de impact solide la nivelul sistemelor de educaţie, de sănătate şi nu în ultimul rând asupra pieţei muncii.  Fiind un număr mare de migranţi, la acest moment, statele membre se confruntă cu deficienţe în estimarea categoriilor de vârstă şi evaluarea serviciilor necesare.
 Atragem atenţia că nu toate statele membre au programe de educaţie gratuite în limbi de circulaţie internaţională. În România, în principiu, sistemul are capacitatea de a asigura o ofertă în concordanţă cu nevoile, dar această capacitate este dependentă de zonele geografice în care se va realiza relocarea, asigurând totodată, manuale şi cursuri de iniţiere în limba română. Mai mult, sprijinul UE ar fi necesar în sensul că au fost identificate nevoi suplimentare de finanţare pentru sistemele de sănătate, cu atât mai mult cu cât serviciile medicale de urgenţă sunt acordate gratuit, iar un val suplimentar de persoane va pune o presiune mai mare pe accesul la serviciile medicale, deja confruntate cu problema resurselor financiare.
 Remarcăm cu îngrijorare creşterea fluxului migrator, care creează o anumită presiune socio-culturală şi dificultăţi de integrare, apreciind că, pe termen lung sunt necesare măsuri profunde atât pentru imigranţi, cât şi pentru comunităţile care îi vor integra. De aceea, susţinem că măsurile de urgenţă trebuie să îşi menţină caracterul temporar, iar durata ar trebui estimată iniţial şi apoi periodic şi nu ar trebuie extinse decât pe criterii obiective, evitând cazurile migranţilor care urmăresc avantajele economice din statele membre şi descurajând migraţia ilegală.
 Mai mult, subliniem că este necesar un sistem unitar pentru acordarea azilului şi remarcăm, în acelaşi timp, că sunt necesare modificări profunde ale legislaţiei naţionale care să permită migranţilor să intre în legalitate, ca exemplu fiind accesul la piaţa muncii. Remarcăm că Uniunea Europeană nu este pregătită pentru a asimila migraţii, existând discrepanţe culturale majore şi totodată, din cauza necesităţii de a adapta diferitele sisteme, de la cel educaţional, până la acela al asigurărilor de sănătate şi pe piaţa muncii.
 UE trebuie să-şi echilibreze foarte bine măsurile din domeniu pentru a nu crea noi factori de atracţie pentru migraţia ilegală, pentru a nu transmite semnale de încurajare a migranţilor pe motive economice, dar mai ales a celor care profită de vulnerabilităţile persoanelor aflate în nevoie de protecţie internaţională. Aşa cum s-a dovedit în ultima perioadă, aceştia recurg la metode din ce în ce mai lipsite de umanitate pentru a-şi creşte veniturile.
 Apreciem spiritul de solidaritate promovat de Agenda Europeană pe Migraţie şi susţinem în continuare faptul că presiunea migratorie nu trebuie să constituie o problemă doar în sarcina statelor membre din prima linie, aflate în vecinătatea unei ţări terţe sursă a migraţiei ilegale sau a unei ţări terţe de tranzit. Din această perspectivă, susţinem măsurile propuse de Comisia Europeană privind o cooperare accentuată a statelor membre pentru concentrarea resurselor în vederea gestionării adecvate, sub coordonarea Agenţiilor UE, a unei situaţii create într-o anumită zonă/regiune, respectiv conceptul Hotspot, dar, în acelaşi timp, considerăm că se impune stabilirea unui mecanism concret de punere în aplicare a acestei abordări, inclusiv în ceea ce priveşte procedurile de returnare rapidă a celor care nu se califică pentru obţinerea unei forme de protecţie internaţională.
 Apreciem că acest nou concept Hotspot nu poate fi implementat fără alocări financiare suplimentare de la nivelul bugetului Uniunii şi este nevoie de pragmatism şi eficienţă la nivelul statelor membre în accesarea acestor resurse care sunt disponibile inclusiv pe alte domenii decât returnare şi azil.
 Încurajăm instituţiile europene şi statele membre în acţiunile orientate către migraţia extra UE, către ţări cu obiceiuri culturale apropiate celor ale imigranţilor. Este un mecanism care evită presiuni suplimentare şi riscul apariţiei de mişcări secundare în situaţia imposibilităţii adaptării migranţilor în comunităţile statelor membre, cu eforturi umane şi financiare irosite, atât de cei afectaţi cât şi de ţările UE.
 Salutăm asigurarea unor misiuni EUNAVFOR în Marea Mediterană pentru stoparea navelor care transportă migranţi ilegali şi apreciem că trebuie făcute eforturile necesare pentru combaterea reţelelor de contrabandă şi trafic de fiinţe umane. Susţinem respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi în acest sens, se impune distrugerea reţelelor de trafic cu migranţi, aplicarea sechestrului pe activele acestora, aducerea vinovaţilor în faţa justiţiei, ca demersuri comune ale statelor membre în cooperare cu agenţiile europene.
 Susţinem în continuare o abordare echilibrată a fenomenului migraţionist, în special la stabilirea nivelului de angajament pentru statele membre în procesul de relocare a imigranţilor, în funcţie de contribuţia fiecărui stat la iniţiativele agenţiilor europene şi de factori interni, cum ar fi capacitatea actuală de primire şi implicaţiile în sistemele de educaţie, sănătate, sau pe piaţa muncii, situaţia economică şi factorii sociali. Sunt necesare criterii obiective, care să permită statelor membre să se angajeze într-un efort sporit. Încurajează toate statele membre să se implice  într-un angajament politic ferm şi obiectiv în privinţa relocării imigranţilor, dar ţinând cont de toate implicaţiile enunţate.
 Încurajăm cooperarea permanentă cu toate forurile internaţionale, responsabilitatea primordială revenind ONU, în misiuni de acordare a ajutorului umanitar şi de consolidare a păcii în zonele de conflict. Rezolvarea cu celeritate a conflictului din Siria ar fi soluţia viabilă pentru problemele umanitare care au o ascensiune majoră, de aceea, recomandăm Comisiei Europene să intensifice imediat  demersurile diplomatice în regiune.
 Atragem atenţia că securizarea graniţelor şi măsurile pentru prevenirea acţiunilor extremiste trebuie urgent asigurate, existând la acest moment un risc major de reacţii radicale. Programele de integrare a imigranţilor trebuie adaptate noilor realităţi, iar agenţiile europene şi statele membre trebuie să manifeste vigilenţa maximă în prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate şi a terorismului, în timp ce politicile europene de securitate şi apărare trebuie adaptate noilor realităţi.
 Criza refugiaţilor, evenimentele la graniţa de est a Europei ne determină să subliniem că este necesară o politică de securitate comună, cu o abordare integrată.
 Comisia pentru Afaceri Europene a Senatului şi raportorii pentru fenomenul migraţionist se implică în examinarea măsurilor la nivel european şi naţional, iar acest raport a fost elaborat în urma audierii reprezentanţilor Guvernului în domeniul afacerilor interne şi politicii externe responsabili de implementarea acţiunilor la nivel naţional, în conformitate cu iniţiativele europene în domeniul migraţiei şi prin consultarea tuturor instituţiilor de resort. În continuare, vom solicita reprezentanţilor Guvernului să informeze permanent cu privire le evoluţiile referitoare la acest subiect.
În urma dezbaterii, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi formularea unei opinii la Comunicarea COM 240, în concordanţă cu observaţiile şi evaluările membrilor incluse în prezentul raport. Comisia pentru Afaceri Europene  supune  spre dezbaterea şi adoptarea plenului hotărârea de adoptare a opiniei care va fi transmisă instituţiilor europene, conform Protocolului (nr.1) anexat Tratatului de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţilor Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea 13/2008.


Go to top