Senatorul USR de București, Ștefan Pălărie, subliniază criza din educație cu care se confruntă România, punând accent pe ultimele decizii luate referitor la reînceperea școlii. Senatorul susține că măsurile luate de Ministerul Educației nu au o fundație cu corespondent în alte state și nu se potrivesc realității din România.

Ștefan Pălărie: „Redeschiderea școlilor când rata de incidență este încă de peste 10 la mie în foarte multe localități, sub condiția vaccinării cadrelor didactice într-o proporție de 60%, relevă clar că Ministerul Educației iar a ieșit public nepregătit. A avut la dispoziție două săptămâni să găsească varianta optimă, a putut apela la specialiști în sănătate și educație, însă concluzia la care a ajuns este un criteriu care nu are corespondent în cel mai larg și recent studiu REACT-1, ce identifică cei mai importanți factori asupra pandemiei. Și probabil nicăieri în lume unde deciziile se iau rațional, nu doar politic.”

Lipsa de consultare temeinică la nivelul Ministerului se traduce într-o slabă strategie de comunicare. Deciziile luate de pe o zi pe alta, fără o continuitate logică, nu fac decât să confuzeze și mai tare managementul școlar, părinții și elevii.

Ștefan Pălărie: „Ministerul mai vine cu o altă propunere, arătând public foarte multă nesiguranță. Ministrul Cîmpeanu vrea acum ca în localitățile cu rată de incidență sub  3 la mie să se renunțe la pragul minim de vaccinare a profesorilor. Mă gândesc, oare acesta este planul lor strategic de comunicare sau pur și simplu lansează public propuneri și idei ce le vin de pe-o zi pe alta, fără consultare temeinică în Minister? Eu vreau să cred că viitorul copiilor din România nu va fi determinat de principiul “hai să vedem dacă așa merge”. Avem nenumărate exemple de bune practici la nivel european și mondial. ”

În finalul declarației politice, senatorul Ștefan Pălărie subliniază importanța unor interviuri nepărtinitoare pentru ocuparea funcțiilor vacante de directori și directori adjuncți, apreciază că multe numiri politice în aceste funcții, pentru eliminarea cărora USR PLUS militează ferm, vor dispărea începând cu luna decembrie, și urgentează organizarea unei noi sesiuni de concurs pentru ocuparea corecta a locurilor rămase.

Ștefan Pălărie: „Concursul pentru ocuparea locurilor de directori și directori adjuncți se apropie de final. Luni încep interviurile, iar într-o lună și 10 zile vom afla care vor fi noile cadre didactice care vor ocupa aceste posturi vacante. Mii de directori numiți politic, vor fi, în sfârșit, înlocuiți de persoane care ajung acolo pe baza unor competențe, și nu relații. Este trist că nu toate numirile din pix vor dispărea, dar este un bun început. Sunt convins că în România există cadre didactice foarte bine pregătite pentru managementul eficient al școlilor, dar care necesită nu doar un imbold, și un efort de convingere pe care guvernanții nu se obosesc să-l întreprindă ci mai degrabă de o garanție a depolitizării - o garanție a faptului că meritul va conta mai mult decât afilierea. Aparent, nu e în interesul lor. De aceea necesitatea organizării unui nou concurs după finalizarea celui prezent este urgentă.”
 
În continuare, textul integral al declarației politice:

“Instablilitatea și incertitudinea sunt două dintre principalele caracteristici ale actualei crize din educație. Redeschiderea școlilor când rata de incidență este încă de peste 10 la mie în foarte multe localități, sub condiția vaccinării cadrelor didactice într-o proporție de 60%, relevă clar că Ministerul Educației iar a ieșit public nepregătit. A avut la dispoziție două săptămâni să găsească varianta optimă, a putut apela la specialiști în sănătate și educație, însă concluzia la care a ajuns este un criteriu care nu are corespondent în cel mai larg și recent studiu REACT-1, ce identifică cei mai importanți factori asupra pandemiei. Și probabil nicăieri în lume unde deciziile se iau rațional, nu doar politic.
Apoi, luni, în prima zi de școală de după vacanța de două săptămâni, Ministerul mai vine cu o altă propunere, arătând public foarte multă nesiguranță. Ministrul Cîmpeanu vrea acum ca în localitățile cu rată de incidență sub  3 la mie să se renunțe la pragul minim de vaccinare a profesorilor. Mă gândesc, oare acesta este planul lor strategic de comunicare sau pur și simplu lansează public propuneri și idei ce le vin de pe-o zi pe alta, fără consultare temeinică în Minister? Eu vreau să cred că viitorul copiilor din România nu va fi determinat de principiul “hai să vedem dacă așa merge”. Avem nenumărate exemple de bune practici la nivel european și mondial. Nu zic să luăm fiecare propunere ad litteram, dar sunt convins că măsurile decisive ce au putut limita efectele catastrofale ale pandemiei în alte țări pot fi adaptate și contextului și realității din România. Și da, putem lua astfel de decizii fără a sacrifica interesul pentru educație.
Ca părinte, am simțit toate aceste șocuri produse de ministerul educației de două ori mai puternic. Văzând în plus, în aceste zile, noul context politic ce se așează, cu partide care profită tocmai de crizele noastre multiple doar pentru a-și negocia funcții și privilegii, îmi dau seama că va fi un drum mult mai greu în dezideratul de a moderniza educația din România. Dar poate tocmai de aici trebuie să pornim, de la acest diagnostic dur, toți cei care dorim o schimbare onestă în sistemul de educație.
În încheiere aș vrea să subliniez importanța zilei de 15 noiembrie. Concursul pentru ocuparea locurilor de directori și directori adjuncți se apropie de final. Luni încep interviurile, iar într-o lună și 10 zile vom afla care vor fi noile cadre didactice care vor ocupa aceste posturi vacante. Mii de directori numiți politic, vor fi, în sfârșit, înlocuiți de persoane care ajung acolo pe baza unor competențe, și nu relații. Este trist că nu toate numirile din pix vor dispărea, dar este un bun început. Sunt convins că în România există cadre didactice foarte bine pregătite pentru managementul eficient al școlilor, dar care necesită nu doar un imbold, și un efort de convingere pe care guvernanții nu se obosesc să-l întreprindă ci mai degrabă de o garanție a depolitizării - o garanție a faptului că meritul va conta mai mult decât afilierea. Aparent, nu e în interesul lor. De aceea necesitatea organizării unui nou concurs după finalizarea celui prezent este urgentă.”