Stimați colegi senatori, 
Distinși invitați, 
Doamnelor și domnilor, 

Sunt onorată să particip la ședința solemnă dedicată aniversării Senatului. Acest eveniment reprezintă un moment crucial în dezvoltarea noastră statală. 

Acum 160 de ani, la inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza a fost înființat sistemul parlamentar bicameral, treaptă care ne-a pus în rând cu țările occidentale ale vremii. 

De atunci, Parlamentul a trecut printr-o serie de schimbări, un moment critic fiind perioada comunistă, când Parlamentul a primit un rol pur decorativ, stingând în mod abuziv vocea unui întreg popor. Abia în 1989, un urlet colectiv a reușit să spargă zidurile groase care au îngrădit Libertatea.  

Cu pași timizi, Senatul a devenit un for al dezbaterilor, al ideilor, al soluțiilor și așa trebuie să și rămână. 

Cu prilejul acestei zile de sărbătoare, nu avem voie și nici nu vreau să reducem aceste intervenții la o înșiruire de clișee. Avem datoria de a face o analiză profundă asupra rolului acestei instituții. 

Cifrele ne arată că la 160 de ani de la înființare, încrederea românilor în Parlament atinge puțin peste 17%. Un procent rușinos care ne obligă să luăm măsuri. Astăzi. Pentru că ziua de azi dictează felul în care va arăta ziua de mâine. De aceea, trebuie să protejăm democrația, zi de zi, și să construim poduri stabile între sate și marile orașe, între tradiție și progres, între România și Uniunea Europeană, dar mai ales între noi, politicienii, și oameni. 

Vedem că zilele acestea democrația a fost băgată în saci, legată la gură și uitată în procesul verbal. Datoria noastră este să veghem asupra democrației și să o garantăm, cu fiecare lege pe care o propunem și adoptăm. 

În mai bine de un secol și jumătate ani, Senatul a fost martor și participant la transformările profunde ale societății românești. De la tumultoasele zile ale Marii Uniri, trecând prin varii forme de dictatură, până la revenirea la democrație, această instituție a avut roluri variate, uneori glorioase, alteori mai puțin onorante. Am fost martori la acte de curaj și integritate, dar și la momente de compromisuri și trădări.

Din păcate, în prezent, nu putem ignora realitatea dureroasă că Senatul și-a pierdut din strălucirea și respectul de odinioară.
Tocmai de aceea este crucial să reclădim încrederea cetățenilor în Parlament, să ne apropiem de oameni și să fim un model din punctul de vedere al exercițiului democratic.

O democrație puternică, înseamnă un Parlament puternic, iar acest lucru este posibil doar prin comunicare și înțelegere în ceea ce privește acele teme care nu au culoare politică: Educație. Șanse egale. Drepturile femeilor, dar și printr-o competiție sănătoasă și corectă în găsirea celor mai bune soluții pentru români.  

Și vedem că avem nevoie de soluții, nu numai pe plan național dar și într-un context internațional măcinat de războaie, fertil pentru discursurile extremiste. Dar niciodată problemele rezolvate cu pumnul nu au fost soluții reale. Violența verbală sau de orice alt fel, nu este răspunsul.

Cum nu putem rămâne tăcuți în fața unor abuzuri. Este datoria noastră să fim vigilenți, să luptăm cu toate mijloacele legale pentru a readuce Senatul și întreaga țară pe calea corectă, a respectării principiilor democrației. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a restaura încrederea publicului în instituțiile democratice, de a promova transparența și integritatea la toate nivelurile de guvernare, inclusiv la respectarea votului fiecărui cetățean în parte.  Să nu uităm că avem în față un mandat sacru dat prin vot de poporul român. De fiecare cetățean al lui. Trebuie să ne ridicăm la înălțimea așteptărilor și să ne dedicăm cu adevărat servirii interesului public. Pas cu pas. Vot cu vot. Căci fiecare vot contează. Nu ”plenul este suveran!” ci ”poporul este suveran”, votul lui trebuie apărat. Nu putem permite ca istoria Senatului României să fie pătată de acțiuni ce pun la îndoială legitimitatea mandatelor.

Stimați cetățeni,

Închei acest discurs cu un apel la conștiința tuturor celor care iubesc această țară. Viitorul nostru depinde de noi. Trebuie să cerem cu tărie responsabilitate și transparență de la cei care ne conduc. Trebuie să fim activi și vigilenți, să nu lăsăm corupția și abuzul de putere să devină norme acceptate. 

Ce va alege Senatul la 160 de ani? Va întoarce și celălalt obraz gros al nepăsării sau va decide să își aplece în sfârșit atenția asupra oamenilor și le recâștige încrederea?