Senatorul USR de București, Ștefan Pălărie, acuză coaliția toxică pentru periclitarea viitorul României, prin desemnări politice. Ministrul educației, acuzat de plagiat, a elaborat proiectele legilor educației. Dar proiectele prezentate public necesită modificări majore, aducând probleme grave în sistemul de învățământ, cum arată senatorul USR: „cu politizare, cu protecția plagiatorilor, cu acces privilegiat în licee și așa mai departe.”

Într-o declarație politică, senatorul USR Ștefan Pălărie arată că mediul politic a reacționat târziu, ministrul demisionând doar în urma furtunii din presă, a presiunii opiniei publice și a unor jurnaliști curajoși: „Vedem însă, doar câteva zile mai târziu, că premierul – acuzat și el de plagiat, partidul PNL și Guvernul din care ministrul Cîmpeanu a făcut parte îl apără și îl aplaudă pe acesta drept un campion al educației, îi ridică aproape statuie. Deci, nici urmă de regrete, nici urmă de a înțelege gravitatea poziției sale. Totul a fost doar un gest de PR, o fugă de furia populară.”

Ștefan Pălărie: „Ne-am obișnuit ca în România lucrurile să se miște doar când ajunge cuțitul la os, când furia publică devine evidentă – iar acesta nu este un semn de sănătate a democrației noastre. Ne-am dori ca cei în funcții publice de înaltă răspundere să aibă tactul de a renunța atunci când sunt puși în fața unor evidențe. Să devină un exercițiu de normalitate să facă un pas în spate, dacă le este pusă la îndoială integritatea. Însă politicienii vechi doresc să trăim în continuare într-o Republică a tăcerii, a lipsei de răspundere publică.”

Senatorul USR de București, Ștefan pălărie, afirmă că în prezent situația României nu este bună, doamna ministru care îl succedă pe ministrul Cîmpeanu având de ales între a deveni „ministrul  Cîmpeanu-Doi, ori să declare un război întregii clase politice care vrea să își salveze privilegiile și încrengăturile pe care le-a creat în școala românească”. Este foarte important ca legile educației să fie retrase, rediscutate și modificate corespunzător. Senatorul USR afirmă că „România are nevoie de curajul unei transformări reale a sistemului de învățământ.”
 
Iată, în continuare, textul integral al declarației politice:
„Educația captivă sistemului politic

Ne-am obișnuit ca în România lucrurile să se miște doar când ajunge cuțitul la os, când furia publică devine evidentă – iar acesta nu este un semn de sănătate a democrației noastre. Ne-am dori ca cei în funcții publice de înaltă răspundere să aibă tactul de a renunța atunci când sunt puși în fața unor evidențe. Să devină un exercițiu de normalitate să facă un pas în spate, dacă le este pusă la îndoială integritatea. Însă politicienii vechi doresc să trăim în continuare într-o Republică a tăcerii, a lipsei de răspundere publică.

Din păcate, demisia ministrului educației, Sorin Cîmpeanu, de săptămâna trecută, a venit tot doar în urma unei furtuni publice iscate în jurul acuzelor de plagiat la adresa sa. Educația și reforma educației pentru următorii 10-15 ani erau compromise de exact omul pus la cârma ministerului de președintele Iohannis.

A fost nevoie de 4 zile pentru o reacție, forțată doar de opinia publică și de unii jurnaliști curajoși. Vedem însă, doar câteva zile mai târziu, că premierul – acuzat și el de plagiat, partidul PNL și Guvernul din care ministrul Cîmpeanu a făcut parte îl apără și îl aplaudă pe acesta drept un campion al educației, îi ridică aproape statuie. Deci, nici urmă de regrete, nici urmă de a înțelege gravitatea poziției sale. Totul a fost doar un gest de PR, o fugă de furia populară.

Ei bine, pe aceste urme calcă în funcție noul ministru al educației – prezentat drept ca un tehnocrat, specialist. Indiferent de cariera și meritele personale, noul ministru, doamna Ligia Deca, are în spatele său acest sistem politic, ce nu poate vedea parul din ochi, nici în ultima clipă și care vrea să țină România capturată.

Deși nici nu a ajuns la minister, doamnei ministru i s-a trasat de la partid că trebuie să continue legile-Cîmpeanu ale educației – așa cum erau pregătite – cu politizare, cu protecția plagiatorilor, cu acces privilegiat în licee și așa mai departe.

Doamna ministru este condamnată ori să facă așa cum zice partidul, adică să devină ministrul  Cîmpeanu-Doi, ori să declare un război întregii clase politice care vrea să își salveze privilegiile și încrengăturile pe care le-a creat în școala românească. În nici una din situații, viitorul educației românești nu este roz.

Este necesar ca proiectele de legi ale educației să fie retrase și relansate consultările cu specialiștii din domeniu. În locul unor legi scrise de Cîmpeanu și prietenii, pentru prietenii politici, România are nevoie de curajul unei transformări reale a sistemului de învățământ. De o școală care să aibă grijă de elevi, să îi conducă spre viață și nu să îi abandoneze pe drum.

Noul ministru are o singură cale, aceea a transparenței, a deschiderii către public, a asumării unor idei generoase. Orice compromis cu partidele și clasa politică ne va ruina și ne va întoarce în trecut.”