Senatorul USR PLUS Cristian Bordei atrage atenția că pandemia a exacerbat diferențele dintre condițiile de viață și de învățare dintre copiii din mediul rural și cei din mediul urban.
Într-o declarație politică, senatorul USR PLUS arată că aproximativ jumătate din copiii României trăiesc în mediul rural și unul din opt copii din satele României declară că se duce întotdeauna sau uneori flămând la culcare, iar unul din cinci copii cu vârsta sub cinci ani nu a fost la medic în ultimul an de zile.
 
Cristian Bordei: ”În numeroase localități din mediul rural nu există nici un dispensar, iar distanțele sunt lungi pentru a ajunge la acestea. Când vine vorba de medicină școlară, cifrele sunt într-adevăr îngrijorătoare. La nivelul întregii țări există doar 88 de cabinete medicale școlare, deși medicina școlară are rolul de monitorizare a stării de sănătate a elevilor, de educare a principiilor unui stil de viață sănătos, respectiv de asigurare a urgențelor în unitățile de învățământ.”
 
Mai mult, Senatorul USR PLUS Cristian Bordei arată că, în contextul pandemiei SARS CoV-2, diferențele între rural și urban s-au adâncit cu atât mai mult, prin lipsa conexiunii la internet, lipsa device-urilor pentru educația digitală și instruirea slabă a cadrelor didactice pentru predarea online.
 
Iată, în continuare, textul integral al declarației politice:
 
Urmările discrepanțelor urban-rural răsfrânte asupra copiilor
 
Declarația mea politică este legată de discrepanțele între mediul urban și cel rural și modul cum acestea se răsfrâng asupra copiilor.
Foarte des auzim de conceptul de discrepanțe între mediul urban și cel rural. Vedem cu toții diferențele din infrastructură și utilități, din sistemul sanitar și de învățământ. Ce ar trebui să vedem mai clar e că toate acestea se răsfrâng în mare parte și asupra copiilor și tinerilor de azi, adică asupra adulților de mâine.

Cum ar fi dacă într-o dimineață de iarnă v-ați trezi într-o casă rece? Cum ar fi dacă nu ați avea toaletă în casă sau ar trebui să umblați kilometri întregi până la locul de muncă? Cum ar fi dacă zi de zi ați simți că sunteți diferiți pentru simplul fapt că ați avut ghinionul de a vă naște într-un anumit loc de pe hartă? 

Prin aceste situații și nu numai trec zilnic foarte mulți copii. Copii care suferă de frig și de foame. Copii care nu au toaletă în casă și au parte de o igienă precară. Copii pentru care accesul la educație și informație nu e ceva normal și ușor de obținut.

Aproximativ jumătate din copiii României trăiesc în mediul rural. Unul din opt copii din satele României declară că se duce întotdeauna sau uneori flămând la culcare, iar unul din cinci copii cu vârsta sub cinci ani nu a fost la medic în ultimul an de zile.

În contextul pandemiei de Covid-19, diferențele între rural și urban s-au adâncit cu atât mai mult, prin lipsa conexiunii la internet, lipsa device-urilor pentru educația digitală și instruirea slabă a cadrelor didactice pentru predarea online.
 
Pe lângă resursele limitate în participarea şcolară și nutriția precară, acestea fiind efecte directe, sărăcia antrenează și o serie de vulnerabilităţi asociate – limitarea accesului la servicii, marginalizarea în rândul copiilor, rezultatele şcolare slabe şi abandonul şcolar – care au un impact semnificativ asupra dezvoltării şi evoluţiei copiilor pe tot parcursul vieţii lor.
 
Suntem în anul 2020 și un număr mare de gospodării din mediul rural nu sunt electrificate, racordate la rețeaua publică de alimentare cu apă și la rețeaua publică de canalizare.

În numeroase localități din mediul rural nu există nici un dispensar, iar distanțele sunt lungi pentru a ajunge la acestea. Când vine vorba de medicină școlară, cifrele sunt într-adevăr îngrijorătoare. La nivelul întregii țări există doar 88 de cabinete medicale școlare, deși medicina școlară are rolul de monitorizare a stării de sănătate a elevilor, de educare a principiilor unui stil de viață sănătos, respectiv de  asigurare a urgențelor în unitățile de învățământ.
 
Din totalul de cabinete stomatologice din România, doar 13% funcționează în mediul rural, în condițiile în care aici trăiesc peste 1.100.000 de copii săraci din aproximativ 13.000 de sate. Accesul la medicină dentară este inegal și adesea inexistent, deși copiii au dreptul prin lege la un pachet de intervenții stomatologice decontate de casele județene de asigurări de sănătate.

Suntem mirați de rata abandonului școlar, de numărul de analfabeți și analfabeți funcționali din țara noastră, însă un lucru esențial se scurge din gândirea colectivă: școala a devenit un lux pentru mulți dintre copiii familiilor din și așa sărăcitul rural românesc.

 În acest moment lipsa sau accesul sărac al copiilor din mediul rural la servicii sociale, educaționale și medicale este o prioritate. Fără sprijin, copiii din mediul rural, neavând șanse egale cu cei din mediul urban, riscă să rămână la marginea societății, să perpetueze ciclul vicios al sărăciei părinților lor și să nu-și descopere potențialul, talentele și aptitudinile. 
 
Prin urmare, susțin promovarea unui set de măsuri care să permită incluziunea și accesul la oportunități egale pentru copiii din mediul rural. Toți copiii au talente și abilități care merită apreciate și susținute, indiferent de mediul de proveniență.”