Senatorul USR PLUS de Cluj, Cristian Bordei acuză că din cauza angajărilor pe pile, a numirilor și licitațiilor câștigate din pix, România a pierdut o mare șansă de a face cercetare la cel mai înalt nivel, Laserul de la Măgurele fiind exclus din programul ELI-ERIC.
 
Într-o declarație politică, senatorul Cristian Bordei  amintește că în 2009, Cehia, Ungaria și România au lansat un proiect comun pentru construirea celui mai puternic laser din lume, termenul inițial fiind stabilit pentru 2015, fiecare dintre cele trei state urmând să construiască o unitate de cercetare, iar finanțarea era asigurată de Comisia Europeană. Acum câteva zile, Comisia Europeană a aprobat constituirea consorțiului din domeniul cercetării Extreme Light Infrastructure - European Research Infrastructure Consortium (ELI-ERIC) doar cu Cehia și Ungaria, fără România.
 
Cristian Bordei: ”Este pentru prima dată în Uniunea Europeană când un stat fondator al unui proiect nu face parte din unitatea ERIC constituită ulterior. Prin această excludere, România a ratat o mare expunere și integrare la nivel internațional. Chiar dacă acest proiect va deveni funcțional, România nu va mai putea atrage fonduri europene pentru experimente. Astfel, din cauza unor greșeli pe care nu încetăm să le facem, chiar dacă găzduim cel mai puternic laser din lume, am ajuns un simplu observator într-un proiect care dezvoltă a zecea parte din puterea totală a Soarelui.” 
 
Concluzia declarației politice a senatorului USR PLUS de Cluj, Cristian Bordei, este că într-un context în care erau necesare competența și seriozitatea, lucrurile au fost abordate cu aceeași incompetență și neseriozitate cu care suntem obișnuiți de trei decenii încoace, incompetența fiind principala piedică în calea dezvoltării.
 
Iată, în continuare, textul integral al declarației politice:
 
 
”Laserul de la Măgurele, un nou spectacol tragic al incompetenței instituționalizate”
 
Declarația mea politică este legată de excluderea Laserului de la Măgurele din programul ELI-ERIC.
 
În 2009, Cehia, Ungaria și România au lansat la Praga un proiect comun prin care și-au propus să construiască cel mai puternic laser din lume, termenul inițial fiind stabilit pentru 2015.
 
Conform proiectului, fiecare dintre cele trei state trebuia să construiască o unitate de cercetare iar finanțarea era asigurată de Comisia Europeană: 850 de milioane de euro, dintre care 320 milioane de euro revenindu-i României.
 
Alături de alte două lasere situate în Cehia și Ungaria, laserul de la Măgurele, trebuia să fie cel mai puternic din lume. Diferența dintre aceste sisteme de laser era domeniul de utilizare al infrastructurii de cercetare,  la Măgurele fiind decis să se facă studii în domeniul fizicii nucleare, al managementului energiei și al medicinei.
 
Acum câteva zile însă, Comisia Europeană a aprobat constituirea consorțiului din domeniul cercetării Extreme Light Infrastructure - European Research Infrastructure Consortium (ELI-ERIC) doar cu Cehia și Ungaria, fără România, „Laserul de la Măgurele” rămânând în afara proiectului. Țara noastră va avea doar o calitate onorifică, denumită ”observator”.
 
Este pentru prima dată în Uniunea Europeană când un stat fondator al unui proiect nu face parte din unitatea ERIC constituită ulterior.
 
Motivele pentru care s-a ajuns aici sunt multe, însă cel mai mare impact l-au avut următoarele
1. Până și startul a fost întârziat. Construcția Laserului de la Măgurele și a întregii infrastructuri din România a început în 2013, cu doar doi ani înaintea termenului limită.

2. A fost desemnat un arhitect fără experiență în domeniul construcțiilor destinate cercetării de acest tip, fapt recunoscut chiar de cel care a câștigat licitația.
 ”M-am înscris, am citit caietul de sarcini, foarte „subțire”, pentru mine „neclar”. Soluția a fost să încep să studiez, cât de cât și „în galop”, fizică cuantică. Cum, necum, i-am convins. Era o comisie formată din vreo 20 de fizicieni care se chinuiau să înțeleagă limbajul arhitectului, care, la rândul său, încerca să înțeleagă limbajul lor. Se pare că ne-am înțeles”. Costel Todoruț, 2015, revista ”Arhitectura”.

3. Valoarea contractului de construcții a fost de aproape 280 de milioane de lei. Societatea care a câștigat proiectul a întârziat finalizarea lucrărilor de construcție, dar vina a fost dată pe proiectant și pe lipsa unor autorizații de mediu.

4. Sistemul de fascicul Gamma a înregistrat o întârziere de aproximativ doi ani. Acesta nu a putut fi instalat, din cauza unor neconformități ale clădirii. Printre acestea pot fi enumerate: acoperiș construit prost, podea strâmbă și reguli de siguranță pe șantier nerespectate.
 
Prin această excludere, România a ratat o mare expunere și integrare la nivel internațional. Dincolo de aceasta, pierderile suferite sunt atât la nivel științific, cât și la nivel financiar. Conform unei estimări a Băncii Mondiale, pentru întreținerea facilității, țara noastră ar trebui să cheltuie circa 30 de milioane de euro pe an. În condițiile în care, chiar dacă acest proiect va deveni funcțional, România nu va mai putea atrage fonduri europene pentru experimente, singurele variante viabile ar putea fi parteneriatele public-private sau finanțările de la bugetul public.
 
Astfel, din cauza unor greșeli pe care nu încetăm să le facem, am ajuns să pierdem o unică oportunitate. Chiar dacă găzduim cel mai puternic laser din lume, sistem ce a ajuns să dezvolte a zecea parte din puterea totală a Soarelui, România a ajuns un simplu observator într-un proiect în care s-a numărat printre cele trei state inițiatoare. 
 
Acesta este rezultatul angajărilor pe pile, a numirilor și licitațiilor câștigate din pix. Într-un context în care erau necesare competența și seriozitatea, lucrurile au fost abordate cu aceeași incompetență și neseriozitate cu care suntem obișnuiți de trei decenii încoace. Cât timp relațiile și cunoștințele vor prima în detrimentul profesionalismului, țara noastră va continua să rateze șanse importante. Incompetența stă în calea dezvoltării!”