Senatorul USR de București, Ștefan Pălărie, acuză guvernul cî stă cu mâinile în sân și nu își propune nimic pentru noile generații, nu le sprijină să rămână la școală, nu caută să motiveze profesorii sau nu vrea să aibă universități performante, ci doar fabrici de diplome.

Într-o declarație politică, Ștefan Pălărie, care este membru al comisiei pentru învățământ din Senat, argumentează că, de dragul de a-i servi președintelui Iohannis niște legi ale educației – bune sau rele – Ministrul Educației Naționale, Ligia Deca, și parlamentarii arcului guvernamental au adoptat niște legi-probleme ce vor atârna de viitorul școlii: elevi discriminați la examenul de admitere, pentru simpla vină că nu au avut și ei bani de meditații, sau abuzurile care vor ajunge și în justiție pe seama exmatriculării, un termen care nu este explicat în nici un fel în text.

Ștefan Pălărie: ”Doamna ministru Ligia Deca a avut un an întreg să facă ceva DIFERIT, să ACȚIONEZE, dar nu a putut – a fost absentă – și s-a remarcat doar prin datul din cap spășit în fața șefilor de partid. În timp ce puterea răsuflă ușurată că a bifat închiderea grevei profesorilor și că a livrat niște legi slabe... pentru noi, toți ceilalți, opoziție, societate civilă, sindicate, asociații de elevi și părinți, semnalul de demnitate al profesorilor trebuie să fie începutul unei lupte și al unei solidarități pentru a scoate învățământul românesc din indiferența unor politicieni certați la propriu și la figurat cu școala.

În declarația sa politică, senatorul USR de București, Ștefan Pălărie, argumentează că la final de an școlar, când tragem linie după primul mandat al Ligiei Deca la ministerul educației, constatăm aceeași neputință din fiecare an: zeci și zeci de mii de copii și tineri care nu ajung să dea nici măcar Evaluarea Națională sau Bacalaureatul. Și nimeni nu știe de ce, nimeni nu este de vină!

În continuare, textul integral al declarației politice:
 
 
”Un „fleac”, au mai pierdut câteva zeci de mii de elevi prin statistici

Se încheie o sesiune parlamentară și o primă jumătate de an în care puterea PSD-PNL a avut șansa de a face ceva istoric pentru educație, dar a ratat cu desăvârșire.
Bilanțul negativ este format din votarea a două noi legi proaste pentru învățământul românesc și un conflict dureros cu profesorii pe care i-au adus în grevă și la limita umilinței.
Ceea ce este dramatic este această așteptare a guvernanților ca lucrurile să meargă în continuare înainte, de la sine... este așteptarea că rezultatele vor veni de undeva singure... sau că cei chemați să suporte efortul și costul educației sunt tot părinții. În timp ce statul... stă cu mâinile în sân și se uită, contemplă și nu își propune nimic pentru noile generații, nu le sprijină să rămână la școală, nu caută să motiveze profesorii sau nu vrea să aibă universități performante, ci doar fabrici de diplome.
Ambiția prostească a președintelui Iohannis de a avea niște legi trecute prin Parlament, nu contează cum!... dar cu numele său în antet – a dus în final la o decizie fricoasă și temătoare a Curții Constituționale care a închis ochii la probleme grele din noile legi, probleme ce vor atârna de viitorul școlii: elevi discriminați la examenul de admitere, pentru simpla vină că nu au avut și ei bani de meditații, sau abuzurile care vor ajunge și în justiție pe seama exmatriculării, un termen care nu este explicat în nici un fel în text. Contestația făcută de noi, de USR, la CCR, nu era o declarație politică – ci o analiză sinceră pe niște legi cu care nu se poate merge așa înainte.
Tot la final de an, când tragem linie după primul mandat al Ligiei Deca la ministerul educației, constatăm la examenele naționale – iată – aceeași neputință din fiecare an: zeci și zeci de mii de copii și tineri care nu ajung să dea nici măcar Evaluarea Națională sau Bacalaureatul. Și nimeni nu știe de ce!
Când sunt întrebați – totuși ce au făcut? – ei, guvernanții, ministerul, ridică din umeri, se bâlbâie și se contrazic – inventând tot felul de explicații despre erori administrative.
Exact cum spuneam – deși au șansa să facă ceva mai bun, diferit, ajung de fiecare dată la aceste rezultate groaznice – copiii României dispar din statisticile școlilor, ca și cum NIMĂNUI nu îi mai pasă, ori ca și cum nimeni de la conducerea statului român nu are timpul să ia taurul de coarne să spună că Așa nu se mai poate!
Doamna ministru Ligia Deca a avut un an întreg să facă ceva DIFERIT, să ACȚIONEZE, dar nu a putut – a fost absentă – și s-a remarcat doar prin datul din cap spășit în fața șefilor de partid.
În timp ce puterea răsuflă ușurată că a bifat închiderea grevei profesorilor și că a livrat niște legi slabe... pentru noi, toți ceilalți, opoziție, societate civilă, sindicate, asociații de elevi și părinți, semnalul de demnitate al profesorilor trebuie să fie începutul unei lupte și al unei solidarități pentru a scoate învățământul românesc din indiferența unor politicieni certați la propriu și la figurat cu școala. ”