Senatorul USR PLUS de Sibiu, Claudiu Mureșan susține că Planul european pentru nu se numește întâmplător de RELANSARE și REZILIENȚĂ și că, în sine, acesta se referă la refacerea structurii societății de la capacitatea intrentă ființei umane de a construi împreună, de a rezista împreună, de a fi empatici.

Într-o declarație politică, senatorul Claudiu Mureșan afirmă că reziliența este capacitatea de revenire la normal, de adaptare la condiții nefavorabile, mai pregătiți să facem față crizelor – inclusiv celor de natură sanitară, mai umani.
 
Claudiu Mureșan: ”Investițiile în sănătate acoperă aproape toate nevoile și segmentele sistemului sanitar: medicina primară, spitale, prevenție, siguranță, diagnostic și tratament. Dar cea mai importantă componentă este cea a politicilor publice, de reformare structurală a sistemului de sănătate, cu pacientul – cetățean și contribuabil, în centru. Capitalul uman din sănătate este vectorul pe care trebuie să ne concentrăm atenția”
 
Senatorul USR PLUS de Sibiu, Claudiu Mureșan crede că Planul Uniunii Europene este conceput să ne ofere mijloacele de restabilire a normalității, iar în cazul sistemului sanitar, menit să facă față nu numai unor viitoare pandemii dar și asistenței medicale curente, normalitatea înseamnă:
-              Respect pentru persoana, condiția sa medicală, suferința și viitorul său.
-              Normalitate înseamnă: îngrijire și tratament care să-l redea familiei.
-              Normalitatea azi înseamnă servicii de secol 21, adică echipamente, curățenie, medicamente.
 
Iată, în continuare, textul integral al declarației politice:
 
„RELANSARE  ȘI EMPATIE”
Stimați colegi,
Planul european nu se numește întâmplător de RELANSARE și REZILIENȚĂ.
Reziliența este capacitatea de revenire la normal, de adaptare la condiții nefavorabile, o experiență care ne face mai buni, mai pregătiți și mai umani.
Planul este conceput să ne ofere mijloacele de restabilire a normalității.
Planul de Relansare și Reziliență reprezintă investiții în viitorul nostru și al copiilor noștri, în domeniile vitale societății.
Investițiile în sănătate acoperă aproape toate nevoile și segmentele sistemului sanitar: medicina primară, spitale, prevenție, siguranță, diagnostic și tratament.
Dar cea mai importantă componentă este cea a politicilor publice, de reformare structurală a sistemului de sănătate, cu pacientul – cetățean și contribuabil, în centru.
Oameni tratați de profesioniști dedicați, care la rândul lor... sunt oameni.
Capitalul uman din sănătate este vectorul pe care trebuie să ne concentrăm atenția.
Lor, medicilor, asistentelor, întregului personal sanitar trebuie să le asigurăm cele mai bune programe de pregătire, de specializare, mediul de lucru adecvat pentru a-și face datoria cu responsabilitate și omenie.
Ce merită asiguratul român, contributor la fondul de asigurări, în interacțiunea sa cu sistemul de sănătate, din postura de pacient?
Răspunsul pe scurt este: Normalitate
 
Iar normalitatea înseamnă:
-              Respect pentru persoana, condiția sa medicală, suferința și viitorul său.
-              Normalitate înseamnă: îngrijire și tratament care să-l redea familiei.
-              Normalitatea azi înseamnă servicii de secol 21, adică echipamente, curățenie, medicamente.
Dar normalitatea, dragi colegi, înseamnă și umanitate, înțelegere și compasiune din partea personalului medical, în orice împrejurare. Și EMPATIA este o condiție de bază pentru sistemul medical!
Radiografia sistemului sanitar din România ne este cunoscută. Ne temem de spitale mai mult ca de boală. Ne temem de bacteriile ucigașe din pereții scorojiți, de prize neizolate, de incendii în secțiile de terapie intensivă. Ne temem de indiferența sistemului și mai ales de lipsa lui de empatie, de a ne trata ca ființe umane.
Puterea unui sistem nu se vede în situații „normale” ci în situații de criză, când experiența profesională, dar și empatia sunt esențiale.
România are nevoie să-și redescopere capacitatea de empatie, de a rezona autentic cu problemele celorlalți și de a le alina suferința.
Paradoxal, pandemia ne-a deschis ochii și sufletele, ne-a reașezat valorile și prioritățile.
Empatia nu este supusă reglementării legale, nu putem instituționaliza sentimentul. Dar o putem ajuta să crească, să fie prețuită și să ne cuprindă în modul de a gândi și acționa.
Să ne focalizăm așadar pe acele politici publice în sănătate prin care să aducem siguranța și încrederea deopotrivă a pacientului și a personalului medical.
Avem acum oportunitatea să înființăm acele servicii dedicate bolnavilor, aparținătorilor și celorlalți actori din sistem care lipsesc, cele care țin de sensibilitate, profundă înțelegere și solidaritate umană.”