Senatorul USR de Constanța, remus Negoi, salută faptul că de 5 ani, simbolul românesc al primăverii. Mărțișorul, a devenit un simbol universal, marcat ca atare și de UNESCO.
Într-o declarație politică, senatorul Remus Negoi consideră că cel mai important lucru al acestui demers este efortul comun al cercetătărilor din mai multe țări din zonă, pentru ca ”dosarul Mărțișorul” să fie aprobat de UNESCO.

Remus Negoi: ”În actualul context, poate este și mai important că acest dosar al ”Mărțișorului” este rezultatul cercetărilor și muncii depuse de specialiști români, dar și de cei din Bulgaria, Macedonia și Republica Moldova, areal în care practicile începutului de primăvară sunt oarecum unitare și, cu siguranță, au aceleași funcții sociale, culturale și simbolice. A fost o demonstrație, de altfel, nu singura, că spațiul est european are puncte comune prin tradiții și practici similare, care îmbogățesc patrimoniul imaterial al omenirii.”

Senatorul USR de Constanța, Remus Negoi își încheie declarația politică concluzionând că normalitatea face ca speranța să reapară și că prin efortul concertat al multor oameni din zona Balcanilor, de 5 ani, Mărțișorul nu mai este doar un simbol al românilor sau al câtorva popoare din Balcani ci un simbol universal, un simbol ce poartă sigla UNESCO!
Iată, în continuare, textul integral al declrației politice:
 
”Trăim zile cenușii, chiar negre. Cu toții, totușu cu excepții, trăim momente de îngrijorare și tristețe, când amenințarea războiului a devenit o realitate pentru Europa și lumea întreagă. Puțini sunt cei care mai credeau posibil un astfel de război, într-o lume trecută prin două conflagrații mondiale și care părea că și-a învățat lecțiile istoriei.
În această mare cenușie, ca întotdeauna, sunt oaze de speranță. Marcăm cinci ani de când Mărțișorul și practicile asociate zilei de 1 Martie au intrat în Lista Patrimoniului Mondial Imaterial UNESCO.
O recunoaștere a valorii de simbol a unei tradiții care vine încă din antichitate și care s-a păstrat până astăzi, ca semn de bucurie al începutului și de prețuire pentru persoanele cărora le dăruim mărțișoare. Chiar dacă, de la două fire de lână, unul roșu și unul alb, mărțișorul s-a rafinat de-a lungul timpului, cu mătase și argint, el continuă să vorbească despre speranța și puritatea începutului, despre vitalitate, frumuseţe și iubire. La simbolismul cromatic al şnurului de mărţişor, s-a adăugat, în timp, amuleta însoţitoare, care particularizează mesajul său cu încărcătură alegorică.
În vechime, în unele locuri, mărţişoarele erau monede atârnate de fire subţiri de lână, în cele două culori naturale ale lânii, alb şi negru. Moneda era, după rangul celui ce o purta, de aur, argint sau bronz şi se purta pentru a avea noroc şi pentru a aduce vreme bună în tot timpul anului.
La fel, se presupune că în părțile Moldovei și ale Bucovinei, mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie, purtat de copii în jurul gâtului. Fetele purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lunii martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac sau altul, iar moneda o dădeau pe caș. Aceste ritualuri asigurau un an productiv agricol.
În actualul context, poate este și mai important că acest dosar al ”Mărțișorului” este rezultatul cercetărilor și muncii depuse de specialiști români, dar și de cei din Bulgaria, Macedonia și Republica Moldova, areal în care practicile începutului de primăvară sunt oarecum unitare și, cu siguranță, au aceleași funcții sociale, culturale și simbolice. A fost o demonstrație, de altfel, nu singura, că spațiul est european are puncte comune prin tradiții și practici similare, care îmbogățesc patrimoniul imaterial al omenirii.
Este război, se moare, există suferință, îngrijorare și tristețe. Dar, așa cum au făcut și înaintașii noștri, avem datoria să nu uităm de elementele care ne definesc și ne individualizează. Poate cu mai puțină bucurie decât altădată, dar în semn că normalitatea trebuie să existe, să oferim mărțișoare mamelor, fiicelor, soțiilor, doamnelor pe care le prețuim și le stimăm. E normalitatea care face ca, mereu, speranța să reapară.
De 5 ani, Mărțișorul nu mai este doar un simbol al românilor sau al câtorva popoare din Balcani. Este un simbol universal, un simbol ce poartă sigla UNESCO!”