Senatorul USR de București, Ștefan Pălărie, acuză sistemul de relații format între beneficiarii plagiatelor și stăpânii lor care îi folosesc drept marionete, că este în stare de a distruge oameni și legi pe bandă rulantă, numai pentru a-și apăra privilegiile.
Într-o declarație politică, senatorul Ștefan Pălărie pornește de la cazul jurnalistei de investigații și profesoarei universitare Emilia Șercan – supusă unei adevărate operațiuni de compromitere din partea autorităților statului – pentru condamna public sistemul de complicități între diverși plagiatori, oameni din instituții militarizate sau din ministere, parlamentari din partide aflate la putere, sistem care începe să acționeze în plină zi. Nu se mai tem aproape deloc să își acopere urmele.
Ștefan Pălărie: ”Acești indivizi au început să aibă încredere că sunt mulți, că sunt o REȚEA, că nimeni nu se poate atinge de ei, că li se cuvine și pot face orice, cu impunitate. Am atras atenția în cazul plagiatelor că exact acest sistem de relații format între beneficiarii plagiatelor și stăpânii lor macină structura pe care este clădit un stat puternic. Suntem într-un moment foarte periculos, pe un drum spre întuneric, spre o oligarhizare teribilă a puterii, nu doar în partide - așa cum eram obișnuiți, ci cu un stat român devenit o colonie specială a plagiatorilor, combinatorilor și a cozilor de topor bine plantate în toate instituțiile cheie.”
 
În declarația sa politică, senatorul USR de București, Ștefan Pălărie, își exprimă stupefacția că cei de la putere, de la partide până la președinte, tac și nimeni nu pare să condamne felul brutal în care personajele politicii românești se folosesc de instrumentele puterii pentru a-i aduce la tăcere pe cei care scot la iveală ilegalitatea, impostura și hoția.
”Treziți-vă. Cazul Emilia Șercan este despre mafia mutată la stat. Despre mafia care preia cu totul statul” este apelul disperat lansat de senatorul USR Ștefan Pălărie.
 
Iată, în continuare, textul integral al declarației politice:
 
”Cazul Emilia Șercan în fața sistemului ticăloșit
Tăcerea nu poate să acopere și să omoare, lent, democrația din România. Închisul gurii celor care vorbesc liber, cu forța, nu cu vreun argument, nu poate deveni o politică de stat, explicită sau tacită. În cei mai simpli termeni, nu putem să lăsăm cei câțiva jurnaliști care mai au curaj, până la capăt, să arate neregulile și tenebrele statului, să fie torpilați tocmai de instituții ale statului, prin reprezentanți ai săi, în cel mai mafiot mod cu putință.
 
Dezvăluirile Emiliei Șercan, despre cum s-a organizat o întreagă operațiune de compromitere a sa, cu probe oficiale dintr-un dosar al Poliției ajunse pe internet, dosar în care reclama tocmai o formă de agresiune asupra imaginii sale, sunt dincolo de o linie roșie. Plus acele explicații aiuritoare, cu falsuri, oferite tocmai de sediul Poliției Române. Totul pentru că de ani de zile Emilia Șercan s-a pus cu așa-zisele somități și așa-zișii puternici ai zilei - de fapt doar niște impostori: rectori, șefi de instituții militarizate, politicieni, parlamentari și miniștri și, coincidență sau nu, cu actualul premier al României.
 
Suntem, în ultimele luni și poate chiar ani, martorii unui sistem de complicități între diverși plagiatori, oameni din instituții militarizate sau din ministere, parlamentari din partide aflate la putere, sistem care începe să acționeze în plină zi. Nu se mai tem aproape deloc să își acopere urmele. Acești indivizi au început să aibă încredere că sunt mulți, că sunt o REȚEA, că nimeni nu se poate atinge de ei, că sunt literalmente peste tot și că, așadar, li se cuvine și pot face orice, cu impunitate.
 
Am atras atenția că în cazul plagiatelor s-a ajuns foarte departe, că exact acest sistem de relații format între beneficiarii plagiatelor și stăpânii lor care îi folosesc drept marionete, produce sau distruge legi pe bandă rulantă, pentru a-și apăra privilegiile. Din nou, totul întâmplându-se fără teamă, în plină zi, la vedere, în Parlament, cu amendamente ridicole adăugate te miri pe unde.
 
Cei de la putere, de azi și de ieri, pentru că sunt fix aceiași, de la partide până la președinte, tac. Auziți vreo instituție care să se sesizeze? Îi auziți să spună ceva despre cazul Emilia Șercan? Despre vreun plagiat vreodată? Despre suspiciunile asupra propriului premier? Auziți vreun gând critic sau opinie care să iasă din rând? NU.
 
Suntem într-un moment foarte periculos. Unul care ne poate duce, dacă nicio instituție nu are o reacție fermă, dacă nici un lider de la putere nu cere măcar o anchetă reală, la un drum spre întuneric, spre o oligarhizare teribilă a puterii, nu doar în partide - așa cum eram obișnuiți, ci cu un stat român devenit o colonie specială a plagiatorilor, combinatorilor și a cozilor de topor bine plantate în toate instituțiile cheie.
 
Treziți-vă. Cazul Emilia Șercan este despre mafia mutată la stat. Despre mafia care preia cu totul statul.
 
Le solicit celor care mai au cât de cât o limpezime a minții în statul român și care dețin puterea, să iasă în față, în public, să lămurească situația, poate cu sacrificiul propriei funcții, înainte ca România să eșueze definitiv.”