Senatorul USR de București, Ștefan Pălărie, constată cu amărăciune că în clasamentul realizat de Times Higher Education, Ucraina cea afectată de război are, pentru anul universitar 2022-2023, o universitate în topul 500, în timp ce România, nu.
 
Într-o declarație politică, Ștefan Pălărie consideră că de vină pentru starea precară a învățământului universitar din România sunt plagiatorii și apărătorii lor.
 
Ștefan Pălărie: ”Problema integrității marchează dureros viața universităților. Dar dacă ne uităm la el ca la un simptom, mai mult decât ca la o stafie pe care cu greu reușim să o scoatem la lumină prin instituții de integritate – și acelea demolate de politicieni, începem să vedem o altă realitate.”
 
În declarația politică, Ștefan Pălărie pleacă de la cazul fostului Ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu, în apărarea căruia au făcut scut majoritatea membrilor Consiliului Național al Rectorilor, iar faptul că reacția a fost de apărare, de castă care își apără nu autonomia, arată că problemele de integritate academică sunt structurale,  sunt în sângele și în venele acestui sistem, iar baronizarea unor universități riscă să cangreneze totul, să inhibe orice dorință sau speranță de reformă.

Acesta este și motivul pentru care senatorul USR de București, Ștefan Pălărie, consideră împerios necesar ca noul ministru, doamna Ligia Deca să vină în Parlament și să discute cu membrii comisiilor pentru educație despre legile educației pe care urmează să le prezinte în Guvern.
 
Iată, în continuare, textul integral al declarației politice:
 
”Ruperea de baronii din educație
Am să vă spun o diferență între România și Ucraina, cea lovită de război, la care poate nu v-ați gândit: în clasamentul realizat de Times Higher Education, Ucraina are, pentru anul universitar 2022-2023, o universitate în topul 500, în timp ce România, nu. Este și cazul vecinilor noștri din Polonia sau Ungaria, al Greciei sau micuței
Estonia, toate țări cu care ne putem compara istoria recentă sau, măcar, parțial prin poziția geografică, dar care au un plus față de noi.
Oricine scrie o nouă lege a învățământului universitar trebuie să stea să se uite la aceste cifre cu mintea limpede. Unde și ce putem îndrepta? Cum putem deveni mai puternici? Cum putea avea generații viitoare de studenți mai buni, mai competitivi, mai bine pregătiți?

Un răspuns este eliminarea plagiatului. S-a vorbit mult despre plagiat, despre cum problema integrității marchează dureros viața universităților. Dar dacă ne uităm la el ca la un simptom, mai mult decât ca la o stafie pe care cu greu reușim să o scoatem la lumină prin instituții de integritate – și acelea demolate de politicieni, începem să vedem o altă realitate.

Vedem că o încrengătură de interese direct ghidonată din lumea politică și cu terminații în multe partide politice acționează, de fiecare dată, să frâneze legi sau să strice instituții care ar putea să mai salveze ceva. Cu alte cuvinte, peștele de la cap se împute.

Să luăm cazul scandalului de plagiat al fostului ministru Cîmpeanu. Primul care a sărit să îl apere a fost, în mod șocant, Consiliul Național al Rectorilor. Adică cei care sunt colegii domnului Cîmpeanu. Cei care trebuiau, în teorie, să spele, măcar în al 12-lea ceas, onoarea universităților românești. Dar nu au făcut-o.

Faptul că reacția a fost exact inversă, de apărare, de castă care își apără nu autonomia, ci îl apără pe unul de-a lor, ne arată că problemele de care vorbeam sunt structurale. Sunt în sângele și în venele acestui sistem, iar baronizarea unor universități riscă să cangreneze totul, să inhibe orice dorință sau speranță de reformă.

De aceea, noul ministru al educației are o obligație instituțională să se rupă de acest sistem. Să găsească punți de a comunica direct cu acele părți mai sănătoase ale lumii universitare, cu profesori sau rectori care înțeleg cum se poate face reforma. Chiar și ignorând instituții de carton – așa cum a devenit acest Consiliul Național al Rectorilor.

Câtă vreme, însă, această nouă lege este făcută copy-paste după cea scrisă de domnul Cîmpeanu, câtă vreme oamenii din minister puși de ex-ministrul Cîmpeanu sunt aceiași lăsați să redacteze legea, rezultatul va fi același. Un baronat al unor rectori transformați în oameni de partid sau cu protecție politică.

Vă chem, așadar, din nou, doamna ministru Ligia Deca, să aveți curaj să rupeți punțile cu clasa politică veche și să nu deveniți doar o umbră a domnului Cîmpeanu în scaunul de ministru!”