Senatoarea USR PLUS, Silvia Dinică crede că actuala pandemie ne-a afectat pe toți, într-o anumită măsură. Unii au reușit să se adapteze mai bine noilor constrângeri impuse de autorități cu scopul de a combate epidemia provocată de SARS CoV-2, iar alții au ajuns să nu mai poată suporta presiunea economică și socială, căutând adevăruri alternative.
Într-o declarație politică, Silvia Dinică se arată îngrijorată că deși trăim o perioadă în care progresul științific a permis idenitificarea într-un timp record secvențierea genomului virusului și într-un interval de câteva luni am avut și vaccin în producție, o parte a populației încă își pleacă urechea la taumaturgi, gata să dea crezare unor pseudo-medici.
Silvia Dinică: ”Vă mărturisesc că sunt îngrijorată de faptul că adevărul a ajuns să fie măsurat prin intensitatea strigătului prin care este exprimat. De faptul că orice este „mainstream” capătă prezumția falsității tocmai prin faptul că are o autoritate în spate. Doctorii sunt ponegriți iar vracii adulați pentru curajul de a fi în contradicție cu „norma”. Profesorii au devenit indezirabili, în favoarea unor figuri mondene și dubioase. Orice pare „altfel” este bun. A ști înseamnă a contesta. A striga înseamnă a convinge.”
În finalul declarației politice, senatoarea USR PLUS Silvia Dinică s-a arătat încrezătoare că în acest moment umanitatea este departe de a fi neputincioasă, că epidemiile nu mai sunt de necontrolat.
Iată, în continuare, textul integral al declarației politice:
”Stimată doamnă președintă, stimați colegi,
În ianuarie 2020 atenția întregii lumi se îndrepta către Australia, unde incendii de vegetaţie „fără precedent" au distrus peste o cincime din pădurile ţării. Nu bănuiam că anul 2020 ne va suprinde mai mult. Când acestă pandemie a început, mulți ne-am simțit ca într-o scenă de film, intr-unul din acele filme despre dezastre, în care pericolul se îndreaptă amețitor în timp ce spectatorii asistă neputincioși.
Pandemia a fost comparată de foarte multe ori cu gripa spaniolă. În 1918, populaţia lumii era de aproximativ 1,8 miliarde de oameni. Între declanşarea sa la începutul lunii martie 1918 şi până la ultimele îmbolnăviri din martie 1920, gripa spaniolă a infectat 500 de milioane de persoane și a făcut undeva între 50 şi 100 de milioane de victime. Un virus care s-a răspândit rapid în toată lumea și în fața căruia medicina a fost neputincioasă. Iar lumea nu a avut unde să se refugieze. În 2020 ne-am mutat viața în mediul online, acolo unde virusul nu putea ajunge. Ne-am confruntat cu un eveniment improbabil și de aceea, pentru mulți dintre noi, a fost foarte greu să se adapteze la această situație. Așa au ajuns să nu mai poată suporta presiunea morală, economică și socială și să devină prizonierii unor adevăruri alternative.
Într-un climat de anxietate enormă, nu mai contează cifrele și faptele, coerența și rațiunea. Totul devine incertitudine, fundamentele se surpă și îndoiala primează. Vă mărturisesc că sunt îngrijorată de faptul că adevărul a ajuns să fie măsurat prin intensitatea strigătului prin care este exprimat. De faptul că orice este „mainstream” capătă prezumția falsității tocmai prin faptul că are o autoritate în spate. Doctorii sunt ponegriți iar vracii adulați pentru curajul de a fi în contradicție cu „norma”. Profesorii au devenit indezirabili, în favoarea unor figuri mondene și dubioase. Orice pare „altfel” este bun. A ști înseamnă a contesta. A striga înseamnă a convinge.
Toate acestea, deși trăim o perioadă în care progresul științific ne permite să venim aproape imediat cu o soluție în fața bolii. Anul trecut oamenii de știință au reușit într-un timp record secvențierea genomului virusului, ne-au arătat cum poate fi încetinită răspândirea bolii și într-un interval de câteva luni am avut și vaccin în producție. Refuz să cred că după această pandemie vom rămâne prizonerii adevărurilor alternative și a celor care se erijează în eliberatori. Vreau să cred că 2020 ne-a arătat că în acest moment umanitatea este departe de a fi neputincioasă, că epidemiile nu mai sunt de necontrolat. Că, în ciuda presiunii morale, știm să culegem faptele și să le deosebim de minciună.”